Părintele Sofian Boghiu
Mănăstirea Antim - București
„Când am fost solicitat de bolnavi si credinciosi niciodată nu i-am refuzat, nici i-am întristat cu ceva; ci am făcut tot ce mi-a stat în putere să-i folosesc, să-i mărturisesc, să-i împac cu Dumnezeu si cu oamenii.”
Sunt aproape sase decenii de când Arhimandritul Sofian Boghiu întretine viata duhovniceasca în Mănăstirea Antim din Capitală, ca staret, duhovnic si slujitor al acestui sfânt lacas. O personalitate duhovnicească remarcabilă, unanim recunoscută, care face cinste monahismului romanesc si Bisericii lui Hristos, în sâanul căareia slujeste.
Prea Cuviosia Sa este cunoscut si apreciat în chip deosebit prin trei calităati sau daruri cu care l-a înzestrat Dumnezeu:
- cântăret de vocatie
- duhovnic si povătuitor de suflete iscusit
- pictor bisericesc consacrat
Sfintia Sa a fost ales din nastere pentru Biserică, pentru a mărturisi adevărul evanghelic prin cuvânt si culoare, prin fii duhovnicesti si icoane. Să împodobesti biserici cu icoane frumos gândite si realizate si să faci din sufletele credinciosilor biserici vii, icoane duhovnicesti ale faptelor bune, ale dragostei si smereniei, în care să se imprime chipul blând si smerit al lui Hristos. Să restaurezi icoane vechi pretioase si să restaurezi suflete omenesti pentru care S-a jertfit Domnul pe Cruce.
Iată vocatia si rostul Arhimandritului Sofian pe pământ: să împodobească si să înnoiască suflete si biserici, icoane si oameni. Să săvârsească cele sfinte, să învete pe oameni, să mângaie, să aline si să se jertfească pe sine pentru mântuirea altora; să aducă sperantă, ordine si frumos, acolo unde este tristete, dezordine si urât; să fie întotdeauna cu Dumnezeu si cu oamenii prin cuvânt si culoare, prin căldura inimii care dă viată cuvântului si prin căldura culorilor care dau transparentă si profunzime divină icoanelor.
Ca pictor consacrat de icoane si biserici, Părintele Sofian realizează fresce de traditie bizantină care îndeamnă la meditatie si rugăciune.
Ca preot si duhovnic, creste fii dubovnicesti buni, tămăduind, alinand si indemnând cu mestesug la sfintenie numeroase suflete însetate după vesnicie.
Iar ca protopsalt de renume, Sfintia Sa dă viată si simtire duhovnicească slujbelor, înmoaie inimi, scoate lacrimi, uneste cugete si înaltă sufletele spre Dumnezeu, făcând din ctitoria mitropolitului-martir Antim Ivireanu un altar viu, o vatră caldă în inima Capitalei.
Am mai putea adauga la portretul său sufletesc blândetea rară care îl caracterizează, modestia, calmul, îndelunga răbdare si cultura teologică acumulată. Fie ca Bunul Dumnezeu să binecuvinteze tara si poporul românesc si pe părintii nostri duhovnicesti, care se roagă pentru noi si pentru toată lumea.
Părintele Sofian a fost una din «atractiile» intelectualitătii din Bucuresti în perioada comunismului, atât datorită relatiilor sale cu Miscarea Rugului Aprins (lucru pentru care a si făcut puscărie), cât si datorită calitătii sale de duhovnic intelectual, capabil să răspundă unor probleme specifice ale intelectualilor. Cu toate acestea, Părintele Sofian nu a fost un scriitor si ceea ce avem de la dânsul sunt mai ales interviuri si predici.
Arhimandrit Ioanichie Bălan